O poveste

Era o duminica de toamna, ziua sfanta in care toata treaba era uitata si timpul si-l petrecea intr-un repaus total. Munca din timpul saptamanii l-a epuizat si isi dorea doar o zi placuta de odihna. Toamna ascundea razele soarelui sub norii ei cenusii si gradina casei isi pierduse farmecul de odata, urma straturilor de legume, coroana bogata a pomilor roditori si a florilor sadite pe margini se observa vag. Acum parca totul astepta iarna....

Se facuse ora 10, o ora tarzie fata de programul zilnic care nu-i permintea un asemenea privilegiu. In bucatarie pe masa il astepta micul dejun si ceaiul proaspat fiert.

Acum, in sfarsit putea privii televizorul si stirile cateva ore bune, dupa care toate subiectele importante din politica le discuta in timpul mesei de pranz.
Ajunsese la varsta la care faptele din timpul vietii ii defineau personalitatea, iar calitatea sfaturilor era recunoscuta... era un om sensibil dar calculat, direct dar finut, calm dar dedicat muncii pe care o facea cu demnitate si astfel isi castiga respectul tuturor.
Si-a terminat siesta si isi pregatea costumul pentru o plimbare de dupa-amiaza in parc care se sfarsea cu o vizita la cea mai apropiata cofetarie.

Dar intr-o zi aceasta rutina s-a incheiat si el s-a stins....

Au ramas in urma multe lucruri facute....putine neterminate, multe amintiri dar si multe vorbe nespuse.. Vorbe care poate i-ar fii facut clipele mai frumoase si ar fii inlaturat o povara... a celor din jur

Ne credem stapani pe viata noastra cand uneori nu este asa, fugim inainte fara sa ne daruim un pic de timp pentru noi si cei din jurul nostru. Credem ca viata, totul ni se cuvine doar pentru ca existam...dar uitam de cei care ne'au fost alaturi si ne'au daruit totul ca sa putem ceea ce ei nu au putut. Nu au putut pentru ca si-au negat dreptul ... au uitat.

Oricat de mult gandim in viitor, trecutul vine alaturi de noi peste tot, el ne-a format.... el si persoanele pe care le iubesti.... si poate uiti sa le spui asta sau nici macar nu te gandesti cat de mult ar conta.

Sa nu uiti..... mai tarziu doare.